Oamenii fermenteaza si distileaza bauturi alcoolice inca din negura timpurilor. Consumate in cantitati moderate, bauturile alcoolice au un efect relaxant si, in unele cazuri, pot avea chiar efecte benefice asupra sanatatii ( Ateroscleroza).

Consumat in exces, alcoolul este nociv pentru organismul uman si este considerat un drog. Aproape 100 000 de americani mor in fiecare an ca urmare a abuzului de alcool, iar alcoolul reprezinta un factor favorizant in mai mult de jumatate dintre crimele, sinuciderile si accidentele de circulatie ale acestei tari.

De asemenea, abuzul de alcool joaca un rol in multe probleme sociale si domestice, de la absenteismul de la locul de munca si actiuni impotriva proprietatii pana la abuz asupra partenerului de viata si asupra copiilor.

Simptome asociate cu abuzul de alcool:

• amnezii temporare sau pierderea memoriei.
• certuri sau batai repetate cu membrii familiei sau cu prietenii.
• consumul permanent de alcool pentru relaxare, inveselire, inducerea somnului, rezolvarea problemelor sau pentru a va simti “normal”.
• cefalee, anxietate, insomnii, greturi sau alte simptome neplacute la intreruperea consumului de alcool.
• roseata pielii si spargeri de vase capilare pe fata; o voce ragusita; tremuraturi ale mainilor; diaree cronica; obiceiul de a bea singur, dimineata sau in secret. Aceste simptome sunt specific asociate cu alcoolismul cronic.

Chemati medicul daca

• aveti oricare dintre simptomeie de mai sus si sunteti incapabil sa renuntati singur la bautura. Aveti nevoie de interventie medicala pentru a trata alcoolismul. Puteti fi de asemenea predispus la suferinte precum ciroza alcoolica, hepatita si cardiopatia ischemica.
• beti regulat si suferiti de depresie cronica sau periodica. Puteti avea un risc crescut de sinucidere.
• ati incercat sa renuntati la bautura si ati suferit simptome de abstinenta precum cefaleea, anxietatea, insomniile, greturile sau delirium tremens. Aveti nevoie de asistenta medicala, acordata de un specialist sau un centru terapeutic.

Efectele fizice imediate ale consumului de alcool variaza de la modificari usoare ale dispozitiei si pana la pierderea completa a coordonarii, vazului, echilibrului si vorbirii – oricare dintre acestea putand semnaliza intoxicatia generalizata temporara, cunoscuta sub numele de intoxicatie alcoolica acuta sau stare de ebrietate.

Aceste efecte dispar de obicei in cateva ore, dupa ce persoana respectiva a incetat sa bea ( Mahmureala). Numeroase autoritati legale considera valoarea de 0,08% alcool in circulatia sanguina ca fiind dovada intoxicatiei. Cantitati mai mari de alcool in sange pot afecta functionarea creierului si, in cele din urma, pot duce la pierderea cunostintei; o supradoza extrema poate fi fatala.

Alcoolismul cronic este o boala progresiva, potential fatala, caracterizata printr-o necontenita dorinta de a consuma alcool, toleranta crescuta la alcool, dependenta fizica de alcool si pierderea controlului asupra consumului de alcool. Dependenta fizica de alcool poate sau nu sa fie zibila si pentru cei din jur.

In timp ce unii alcoolici cronici se imbata foarte mult, altii se controleaza intr-o suficienta masura, pentru a da impresia ca se descurca aproape normal cu problemele de zi cu zi.

Totusi, alcoolismul poate conduce la o varietate de suferinte fizice, precum hipoglicemia, bolile de rinichi, leziuni cerebrale si cardiace, dilatarea vaselor sanguine din piele, gastrita cronica si pancreatita ( Pancreas, probleme).

De asemenea, alcoolismul poate duce la impotenta la barbati, leziuni ale fetusului la femeile grade si un risc crescut de cancer al laringelui, esofagului, stomacului, pancreasului si portiunii superioare a tubului digestiv. intrucat alcoolicii au rareori o alimentatie echilibrata, ei au mari sanse de a avea deficiente nutritionale. Marii bautori au tipic disfunctii hepatice, iar cel putin 1 din 5 fac in cele din urma ciroza.

Dorinta permanenta de alcool a alcoolicului face abstinenta – un important tel al tratamentului – extrem de dificila. Aceasta situatie este complicata si mai mult de negare: alcoolicii recurg la diverse manevre psihologice pentru a da na pe altceva decat bautura pentru problemele lor, creand importante bariere in calea ndecarii. in trecut, comportamentul alcoolic a fost pus pe seama unui defect de caracter sau a unei slabiciuni a vointei; astazi, numeroase autoritati considera alcoolismul cronic o boala ce poate afecta pe oricine.

Practic, toate culturile au avertizat impotriva consumului excesiv de alcool, iar unele l-au interzis de-a dreptul, rareori cu un succes de durata. in timp ce legile si programele educationale din Statele Unite sunt concepute cu scopul de a preveni abuzul de alcool, presiunea comerciala si sociala continua sa puna oamenii in pozitii riscante. Alcoolismul are un caracter deosebit de insidios la tineri si la varstnici, in parte deoarece simptomele nu sunt usor recunoscute, pana in stadiul in care persoana afectata dene cu adevarat dependenta de alcool.

Cauze

Cauza alcoolismului pare a fi un amestec de factori genetici, fizici, psihologici, de mediu si sociali, care variaza de la un indid la altul. Factorii genetici sunt considerati de importanta cruciala: riscul unei anumite persoane de a deveni alcoolic este de 4-5 ori mai mare daca unul dintre parinti este alcoolic. Totusi, unii copii de alcoolici depasesc modelul ereditar, transformandu-se in antialcoolici convinsi.

Tratament

Scopul tratamentului este abstinenta. in randul alcoolicilor fara alte probleme de sanatate, care beneficiaza de sprijin social si motivatie, probabilitatea de ndecare este buna: 50-60% raman abstinenti la finalul unui an de tratament, iar majoritatea acestora raman definitiv abstinenti.

Cei cu sprijin social slab, motivatie slaba sau tulburari psihiatrice tind sa recidiveze dupa cativa ani de tratament. La acesti indizi, succesul se masoara in termenii unor lungi perioade de abstinenta, consum redus de alcool, o stare de sanatate mai buna si o actitate sociala ameliorata.

Medicina conventionala

Tratamentul poate incepe numai atunci cand alcoolicul accepta ca problema exista si consimte sa renunte la bautura. El sau ea trebuie sa inteleaga ca alcoolismul este ndecabil si trebuie sa fie motivat pentru o schimbare. Tratamentul are doua stadii: intreruperea – numita uneori dezintoxicare – si recuperarea.

Deoarece intreruperea nu stopeaza dorinta de alcool, recuperarea este deseori dificil de mentinut. Pentru o persoana in stadiile precoce ale alcoolismului, intreruperea poate insemna anxietate si tulburari de somn. intreruperea unei dependente de lunga durata poate aduce cu sine tremuraturile incontrolabile, spasmele, panica si halucinatiile din delirium tre-mens (DT).

In lipsa unui tratament adecvat, persoanele cu DT au o rata a mortalitatii de peste 10%, astfel incat tratamentul stadiilor avansate de alcoolism trebuie abordat numai in centre de dezintoxicare, in regim de spitalizare.

Tratamentul poate implica unul sau mai multe medicamente. Disulfiramul interfereaza cu meta> bolismul alcoolului, astfel incat ingerarea unei cantitati mici va provoca greturi, varsaturi, confuzie si dificultati respiratorii.

Naltrexona reduce dorinta de alcool, insa este recomandata numai in cadrul unor programe complete, care invata pacientii noi abilitati de depasire a problemei.

Ben-zodiazepinele sunt medicamente impotriva anxietatii, folosite pentru tratamentul simptomelor provocate de intrerupere, ca anxietatea si somnul dificil, precum si pentru prevenirea convulsiilor si a delirului. Ele trebuie utilizate cu grija, pentru ca pot da dependenta.

Antidepresivele triciclice pot fi utilizate pentru a controla anxietatea sau depresia ce pot aparea, insa, dat fiind ca aceste simptome pot disparea in conditii de abstinenta, medicamentele nu sunt de obicei administrate decat dupa dezintoxicare.

Intrucat un alcoolic ramane susceptibil de a redeveni dependent, cheia ndecarii este abstinenta totala. In mod tipic, recuperarea necesita o abordare larga, ce poate include programe educationale, terapie de grup, implicarea familiei si participarea la grupuri de auto-ajutor.

Medicina alternativa

O data ce persoana alcoolica isi accepta boala si inceteaza sa mai consume alcool, mai multe terapii alternative pot contribui la procesul de recuperare.

Acupunctura

Tratamentul efectuat de un acupuncturist autorizat s-a dovedit deseori a fi eficient in ameliorarea simptomelor induse de intreruperea consumului de alcool si a fost semnalat ca prevenind convulsiile, contribuind la prevenirea recaderilor si crescand probabilitatea ca pacientii sa finalizeze programele de recuperare.

Manipularea fizica

Masajul, ca parte a unui program de terapie fizica, poate usura recuperarea prin relaxarea corpului si alinarea anxietatii, asociata cu intreruperea consumului de alcool.

Fitoterapie

Cereti sfatul unui fitoterapeut cu prire la efectul armurariului (Silybum marianum) de a proteja impotriva aparitiei sau chiar de a inlatura leziunile hepatice induse de abuzul de alcool. Produsul este vandut sub denumirea de silimarina, sub forma de capsule de 70-210 mg, in magazinele cu produse alimentare naturale.

Pentru simptomele sindromului de abstinenta, incercati o infuzie de 2 lingurite de gura-lupului (Scutellaria lateriflora), levantica (Lavandula officinalis) sau talpa-gastei (Leonurus cardiaca) in apa, luata de trei ori pe zi. Unele centre fitotera-peutice folosesc un ceai sedativ mixt facut din parti egale de musetel (Matricaria recutita), hamei (Humulus lupulus), gura-lupului, menta (Mentha piperita), coada-soricelului (Achiilea millefolium), si fie iarba-matei (Nepeta cataria), fie valeriana (Valeriana officinalis).

Hidroterapia

Baile calde sarate pot fi eficiente in eliminarea drogurilor si a toxinelor din organism. Dizolvati 1/2 ceasca de sare de mare sau bicarbonat de sodiu intr-o cada cu apa calda si imbaiati-va in ea timp de 10-20 minute in fiecare zi.

Medicina psihomatica

Deoarece alcoolicii folosesc in mod obisnuit alcoolul pentru a combate stresul, diverse tehnici de relaxare, ca masajul si meditatia, se pot dovedi utile. Hipnoterapia poate contribui la descoperirea dificultatilor psihologice ce stau la baza problemelor comportamentale.

Alimentatie si dieta

Consumul excesiv de alcool merge mana in mana cu nutritia de slaba calitate: dat fiind faptul ca 200 ml de alcool au peste 200 de calorii, insa nici un fel de valoare nutritiva, ingerarea unor mari cantitati de alcool spune organismului ca nu mai are nevoie de alta hrana. Alcoolicii au deseori deficite de tamine (A, B si C), carnitina, oligoelemente (magneziu, seleniu si zinc), precum si deficite de acizi grasi esentiali si antioxidanti.

Refacerea acestor elemente nutritive – in special a nivelului de tiamina (tamina B,) – poate ajuta la renuntarea la alcool si la ndecare. Un studiu a constatat ca programele de recuperare in care a fost incorporata terapia nutritionala au avut o eficienta dubla. Unii terapeuti considera ca silizarea nivelului glicemiei poate contribui la succesul tratamentului.

Recomandarile includ eliminarea zaharului din alimentatie (chiar si a sucurilor de fructe, care contin mai mult zahar decat fructele intregi), reducerea cantitatii de glucide simple din alimentatie (cum sunt cele din faina alba si cartofii instant) si cresterea cantitatii de proteine vegetale si de glucide complexe din cereale integrale, legume boabe si legume verzi.

Ce puteti face acasa

Abstinenta este pasul crucial – si probabil cel mai dificil – catre vindecare. Pentru a invata sa traiti fara alcool, trebuie sa:

• Evitati oamenii si locurile care va indeamna la bautura si gasiti-va noi prieteni, nebautori.
• Va inscrieti intr-un grup de auto-ajutor ( Sprijin pentru vindecare, dreapta).
• Va asigurati de sprijinul familiei si al prietenilor.
• Va inlocuiti dependenta negativa de alcool cu dependente pozitive cum ar fi un nou hobby sau munca voluntara la biserica sau in cadrul unor grupuri cice.
• Incepeti sa faceti exercitii fizice. Efortul fizic elibereaza in creier substante chimice care asigura o “buna dispozitie naturala”. Chiar si o plimbare dupa cina poate fi linistitoare.

Sprijin pentru vindecare

In ciuda acceptarii faptului ca alcoolismul este o boala, nu o slabiciune de caracter, stigmatizarea sociala inca ramane – in special in ceea ce priveste femeile. Multi alcoolici neaga faptul ca bautura este o problema, iar familia si prietenii care acopera comportamentul unui alcoolic nu fac decat sa inhibe orice dorinta de a solicita ajutor din exterior. Este vital ca familia si prietenii sa afle mai multe despre alcoolism si sa motiveze persoana apropiata sa ceara ajutor.

Sprijinul terapiei de grup ajuta multi alcoolici sa duca vieti normale si productive. Aproximativ un milion de americani sunt membri ai asociatiei Alcoolicii Anonimi (AA). Pentru multi presiunea pozitiva a anturajului din AA este cruciala pentru a nu se intoarce la bautura. Cu toate acestea, exista divergente de opinii cu privire la anumite aspecteale activitatii AA si a altor grupuri similare.

Unii terapeuti sunt ingrijorati deoarece AA nu pune diagnostice psihiatrice si nu asigura o evaluare medicala. Pentru cei care au obiectii legate de accentul spiritual al programului in 12 erape al AA, existra grupuri alternative, ca Rational Recovery (Recuperare Rationala) si Women for Sobriety (Femeile in sprijinul Abstinentei).

Prevenire

Intoarcerea la bautura este o problema majora pentru alcoolicii in curs de vindecare; prevenirea acestui fenomen poate fi dificila, insa ea poate fi sprijinita printr-o terapie permanenta, o motivatie pozitiva si un puternic sprijin social. Alte moduri de a preveni recidiva includ modificarea obiceiurilor, acceptarea unei noi scari de valori si evitarea activitatilor sau a persoanelor asociate cu obiceiul de a bea. De exemplu, 90% dintre alcoolici fumeaza; alcoolicii care renunta pe langa bautura si la fumat au sanse mai mari sa obtina o abstinenta pe termen lung – ca sa nu mai vorbim de celelalte beneficii pentru sanatate.

Test de auto-depistare

Abuzul de alcool nu poate fi niciodata definit printr-un singur simptom, insa raspunzand cinstit la urmatoarele intrebari va puteti decide daca aveti sau nu un risc crescut.

• Un prieten sau o ruda a sugerat vreodata ca beti prea mult?
• Va este greu sa va opriti din baut dupa unul, doua pahare?
• Vi s-a intamplat vreodata sa nu va puteti aminti ce ati facut in timpul unei betii?
• Va simtiti vreodata prost pentru ca beti prea mult?
• Va angajati in certuri sau agresiuni fizice in timp ce beti?
• Ati fost vreodata arestat sau spitalizat din cauza bauturii?
• V-ati gandit vreodata sa solicitati ajutor pentru a va controla sau renunta la obiceiul de a bea?

Daca ati raspuns da la una sau mai multe intrebari, este posibil sa aveti o problema serioasa in legatura cu alcoolul. In propriul dumneavoastra interes, este momentul sa discutati deschis cu un medic sau cu un specialist in sanatate mintala.

Simptome cancer colorectal

In primele stadii, cancerul colorectal nu provoaca in general nici un fel de simptome. Cele mai probabile semne de alarma cuprind:

• modificari ale tranzitului intestinal, precum constipatie sau diaree persistenta, o senzatie de a nu putea goli complet intestinul sau sangerari rectale
• pete negre de sange in sau pe materiile fecale; sau scaune subtiri, lungi, “in creion”.
• disconfort gastric, crampe intermitente, meteorism dureros, arsuri retrosternale (pirozis), greturi, varsaturi, balonari sau dificultati de deglutitie.
• oboseala fara un motiv edent sau pierderea poftei de mancare sau scadere in greutate.

Chemati medicul daca:

• observati o modificare a tranzitului intestinal, aveti sangerari rectale sau observati sange in sau pe materiile fecale. Nu presupuneti ca aveti hemoroizi, programati-va un examen al rectului si, eventual, o sigmoidoscopie.
• aveti dureri abdominale persistente, o pierdere in greutate neobisnuita sau astenie. Aceste simptome se pot datora si altor cauze, insa pot fi generate si de cancer.
• se sileste un diagnostic de anemie. In determinarea cauzei acesteia, medicul dumneavoastra trebuie sa controleze si prezenta sangerarilor din tubul digestiv, data fiind posibilitatea unui cancer colorectal.

In interiorul catatii abdominale se afla tubul digestiv. A doua jumatate, musculara, a acestui tub- intestinul gros-este compusa din colon, ce are o lungime de mai multe zeci de centimetri, si rect, cu lungimea de numai cativa centimetri, impreuna, colonul si rectul actioneaza ca o masina de prelucrare a deseurilor: alimentele digerate se deplaseaza prin colon, organismul absoarbe apa restanta, iar deseuri le solide sunt impinse prin rect si eliminate in afara prin anus, sub forma materiilor fecale.

Mucoasa ce captuseste la interior tubul colorectal poate reprezenta un teren ferlil pentru cresterea unor mici tumori, numite polipi. Aproximativ jumatate dintre toti adultii de peste 40 ani au cel putin un polip colorectal. Majoritatea polipilor sunt benigni, insa se cunoaste cel putin un tip precanceros. 9 din 10 tumori maligne colo-rectale se dezvolta din polipii glandulari ai mucoasei intestinale, desi mai exista cateva tipuri rare de cancer colorectal ce iau nastere din tesutul pon-glandular.

In cazul in care cancerul colorectal este diagnosticat si tratat cata vreme tumora este inca localizata, boala are un mare procent de ndecare, cu rate de supraetuire la 5 ani de peste 90%. Daca tumora continua sa creasca, neoplazia se poate extinde direct prin peretele intestinal la tesuturile si organele inconjuratoare, precum si in circulatia sanguina sau limfatica. Dupa ce cancerul s-a extins la ganglionii limfatici sau la alte organe, succesul tratamentului este mai mic. in functie de cat de avansata este boala, ratele de supraetuire la 5 ani variaza intre 70% si 5%.

Impreuna, cancerele colonului si rectului reprezinta aproximativ 12% din cancerele din Statele Unite, in fiecare an fiind diagnosticate aproximativ 150 000 de cazuri. Ca si multe alte cancere, cancerul colorectal reprezinta un motiv de deosebita ingrijorare pentru varstnici. Chiar daca deseori el poate fi detectat intr-un stadiu precoce, multe persoane amana solicitarea ingrijirilor medicale din cauza stanjenelii sau fricii de simpto-mele legate de afectiunea intestinala. Riscul creste semnificativ dupa varsta de 50 de ani si continua sa creasca cu varsta. Cancerul colorectal este in mod caracteristic o boala urbana, afectand persoanele citadine mai frecvent decat pe cele ce traiesc la sat si pe cele de rasa alba mai frecvent decat pe americanii de origine africana.

Cauze cancer colorectal

Cancerul colorectal este strans legat de anumite boli. Persoanele considerate a avea risc crescut sunt cele cu antecedente personale sau familiale de polipi coloniei, boli inflamatorii ale colonului, precum colita ulceroasa sau boala Crohn, si cancere de pancreas, san, ovare, colon sau rect la unul dintre parinti sau frati.

Daca faceti colita ulceroasa, riscul de cancer colorectal dene de 20 de ori mai mare decat in medie. La fel ca in cazul oricarui cancer, susceptibilitatea potentiala la cancerul colorectal este cel putin partial determinata de constitutia genetica. Un numar mic de persoane mostenesc o afectiune numita polipoza familiala, in care polipii coloniei se dezvolta la o varsta tanara; in lipsa tratamentului, aceste persoane vor face aproape cu siguranta cancer colorectal.

Alimentatia pare de asemenea sa contribuie la cresterea riscului, insa relatia cauza-efect este inca neclara. Se stie ca persoanele a caror alimentatie este saraca in fibre, deoarece nu mananca suficiente fructe, legume si cereale, au un risc crescut. Multe studii indica grasimile si proteinele animale ca fiind promotori ai cancerului colorectal, insa cercetatorii recomanda prudenta inainte de tragerea unor concluzii definitive.

Unele studii arata ca consumul regulat de carne rosie, bogata in grasimi saturate si proteine, creste riscul, in timp ce alte studii nu gasesc nici o legatura. Unii oameni de stiinta considera ca grasimile sunt principalul novat, in timp ce altii suspecteaza proteinele. Altii sustin ca nu este vorba de grasimi sau proteine in sine, ci de felul in care acestea sunt gatite. Ei noteaza ca grasimile si proteinele gatite la temperaturi crescute – in special prin prajire sau fri-gere la gratar – pot da nastere unei largi game de substante potential carcinogene, asociate cu cancerul colorectal.

Expunerea intensa la anumite substante chimice, inclusiv clor – care in cantitati mici este in mod obisnuit utilizat pentru purificarea apei de baut – poate creste riscul de cancer colorectal. Se considera ca expunerea la azbest este potential nociva, azbestul fiind implicat in aparitia polipilor coloniei.

Legatura genetica

Cercetatorii au constatat ca multi pacienti cu cancer colorectal prezinta aceleasi defecte genetice. Prezenta unuia dintre aceste defecte inseamna ca sunteti predispus la aceasta boala si nu ca o veti face in mod obligatoriu. De exemplu, oamenii de stiinta au identificat o gena specifica pentru cancerul colorectal non-po-lipozic ereditar (HNPCC, bereditary nanpoly-posis colorectal cancer) sau sindromul Lynch.

Prezenta acestei gene – care este extrem de rara – predispune indidul la cancer colorectal, gastric, uterin si alte cancere ale organelor abdominale. Astazi, oamenii de stiinta pot testa persoanele cu antecedente familiale de astfel de cancere, pentru a afla daca si acestea sunt purtatoare ale genei defectuoase. Apoi, acesti indizi pot fi supusi unor examene regulate de depistare, pentru a asigura detectarea precoce a cancerului.

Procedee de testare si diagnostic

Incepand din jurul varstei de 50 de ani, orice persoana trebuie sa faca in mod regulat examenul de depistare a cancerului colorectal. O data pe an, medicul dumneavoastra trebuie sa faca o examinare rectala digitala si sa va controleze abdomenul si ganglionii limfatici, pentru a decela prezenta unei mase tumorale sau a maririi de volum a ganglionilor. Ca parte a controlului medical anual, o proba din materiile fecale trebuie sa fie analizata pentru decelarea sangerarilor oculte -urme microscopice ce ar putea semnala hemoragii in tubul digestiv. La fiecare 3-5 ani, trebuie sa faceti o sigmoidoscopie – o examinare a rectului si colonului inferior (sigmoid) cu ajutorul unui tub flexibil si luminat, numit sigmoidoscop.

Chiar daca aceasta tehnica de depistare poate fi destul de neplacuta, ea este extrem de valoroasa pentru detectarea precoce a cancerului si a altor tulburari digestive (vezi si Colita si Crohn, boala). O procedura neinvaziva de depistare, numita co-lonoscopie rtuala, elimina necesitatea endosco-pului, folosind in schimb tomografia computerizata spirala ce ofera o imagine tridimensionala a colonului dupa ce acesta a fost golit si partial umplut cu aer.

Orice simptome sau anomalii ce ridica suspiciuni vor reprezenta un simptom de alerta pentru medicul dumneavoastra, ce va efectua o colono-scopie, o procedura foarte asemanatoare cu sig-moidoscopia, ce permite o zualizare amanuntita a mucoasei ce captuseste intestinul gros. Daca medicul dumneavoastra gaseste un polip sau o tumora, biopsia va determina daca aceasta este sau nu maligna. Se mai pot face si radiografii ale colonului si rectului, pentru zualizarea potentialelor mase tumorale, impreuna cu analize ale sangelui sau urinei, pentru decelarea anomaliilor biochimice caracteristice.

In cazul in care cancerul este confirmat printr-o biopsie, sunt efectuate si alte analize pentru a sili posibila extin dere a acestuia in alte organe, precum ficatul; printre aceste analize se pot numara radiografiile, ecografiile si explorarile TC. Pot fi solicitate si alte analize sanguine pentru a determina cat de bine functioneaza ficatul si pentru a masura nivelul sanguin al antigenului carcinoembrionar (ACE), deseori mai mare decat normal in cazurile de cancer colorectal, in special daca acesta s-a extins.

Tratament cancer colorectal

Tratamentul cancerului implica nu numai terapiile specifice, in vederea ndecarii sau controlarii bolii, ci si strategiile de satisfacere a nevoilor fizice si emotionale ale pacientilor. Resilirea si mentinerea calitatii etii este o problema de importanta centrala pentru medici, precum si pentru membrii familiei si prietenii pacientilor. Multe terapii complementare anticanceroase pot reprezenta adjuvante valoroase, in conditiile aplicarii impreuna cu tratamentul medical standard, pentru a face mai suporile stresurile asociate cu cancerul si cu tratamentul acestuia. Totusi, terapiile complementare nu trebuie sa inlocuiasca niciodata ingrijirile conventionale.

Medicina conventionala

Interventia chirurgicala este cel mai eficient tratament in cazul tumorilor colorectale localizate. Tumorile foarte mici pot fi extirpate prin-tr-un colonoscop, insa chiar in cazul tumorilor mici, chirurgii prefera de obicei sa efectueze o laparotomie – indepartand o portiune importanta de intestin, precum si ganglionii limfatici din apropiere.

Deseori, chirurgul poate reconecta portiunile sanatoase de colon si rect; cand acest lucru nu este posibil, chirurgul face o deschizatura – cunoscuta sub numele de stoma – in abdomen, deind traseul colonului taiat catre aceasta. Reziduurile sunt colectate intr-o punga aplicata peste stoma.

Aceasta procedura, cunoscuta sub denumirea de colostomie, este deseori numai temporara; dupa ce intestinul a fost lasat sa se ndece, printr-o a doua operatie se reconecteaza colonul si rectul. Nevoia unei colostomii definitive este mai frecventa in cazul cancerului rectal, deoarece pastrarea unei portiuni din rect poate fi dificila { Crohn, boala).

In tratamentul cancerului rectal, poate fi recomandata radioterapia sau chimioterapia preoperatorie, pentru a micsora volumul tumorii. Radioterapia si chimioterapia mai pot fi recomandate si pentru prevenirea aparitiei recidivelor locale ale tumorii, precum si pentru prelungirea supraetuirii. Radioterapia este rareori recomandata dupa cancerul de colon.

In schimb, medicii au constatat ca o combinatie de chimioterapie si imunote-rapie poate ameliora perioada de supraetuire la pacientii al caror cancer s-a extins de la colon la ganglioni limfatici din jur. Chimioterapia poate fi utila la pacientii cu cancer rectal sau de colon, metastazat in alte parti ale organismului, chiar daca nu are multe sanse de a asigura vindecarea. ( Cancerul, pentru mai multe informatii referitoare la terapie.)

In perioada imediat postoperatorie, pacientul se poate astepta sa primeasca analgezice si alte medicamente pentru a ameliora diareea sau con-stipatia temporara. Dupa operatie, pacientii vor fi incurajati sa manance alimente hranitoare, bogate in proteine si calorii, pentru a favoriza intarirea si vindecarea.

Dupa ce cancerul de colon sau de rect intra in remisiune, examenele de urmarire pentru decelarea recidivelor den esentiale pentru tot restul etii. insa sute de mii de persoane duc o ata normala si conforila chiar si dupa o interventie chirurgicala in sfera colorectala si o colostomie. Chiar daca adaptarea la viata dupa colostomie necesita timp, sprijin si intelegere, persoanele cu stome constata ca, in mare parte, pot manca, pot lucra si se pot distra la fel de bine ca si inainte.

Medicina alternativa

Studiile publicate incepand din anii 1970 au confirmat ca o alimentatie bogata in fibre reduce substantial riscul de cancer colorectal. Fibrele alimentare par sa protejeze intestinul de expunerea prelungita la substantele carcinogene, prin deplasarea mai rapida a reziduurilor si prin inhibarea sintezei anumitor .substante carcinogene. Studii foarte importante arata de asemenea ca o alimentatie bogata in fructe si legume reduce riscul cancerului colorectal, in mare parte datorita fibrelor si celorlalte substante nutritive pe care le furnizeaza.

In timp ce unele studii arata ca acidul folie, calciul, tamina D si taminele antioxidante C, E si A (beta-carotenul) ofera protectie impotriva aparitiei cancerului colorectal, alte studii nu au putut confirma aceste rezultate si, in unele cazuri, le-au contrazis de-a dreptul. La ora actuala, cel mai bun sfat prind cancerul colorectal si alimentatia este sa includeti in alimentatia dumneavoastra zilnica cereale integrale si cel putin cinci fructe si legume – in special legume din familia cruciferelor, precum conopida si broccoli – pentru a va asigura ca primiti mari cantitati de fibre si alte substante nutritive ce pot fi protectoare.

Prevenire cancer colorectal

Mancati din belsug fructe si legume proaspete si cereale integrale; reduceti carnea rosie si alte alimente bogate in grasimi, ca ouale si majoritatea produselor lactate. Puteti procura proteinele de care aveti nevoie din produse lactate degre-sate, nuci, fasole, linte si produse pe baza de soia. Etati prajirea sau frigerea exagerata la gratar a carnii si pestelui. Pentru a obtine mai multe fibre, puteti adauga tarate sau germeni de grau la cerealele pentru micul dejun.

Discutati cu medicul dumneavoastra despre ultimele informatii referitoare la aspirina si cancerul colorectal. Unele studii arata ca persoanele care iau aspirina in mod regulat isi pot reduce semnificativ riscul de cancer colorectal, chiar daca alte studii nu au putut observa nici o corelatie.In orice caz, nu incercati sa luati aspirina din proprie initiativa; aspirina este un medicament si poate provoca probleme de sanatate daca este luata fara recomandarea unui medic.

Daca aveti peste 50 de ani, asigurati-va ca faceti in mod corect examenele de depistare a cancerului colorectal, in special daca aveti un risc crescut de a face aceasta boala. Trusele de teste prin care va puteti controla acasa prezenta sangelui in materiile fecale sunt disponibile la multe farmacii. Daca rezultatul unui astfel de test este pozitiv, consultati-va medicul. Daca medicul dumneavoastra gaseste un polip, operati-va si indepartati-l.

Menopauza inseamna pe scurt sfarsitul menstruatie!, dar termenul este utilizat si pentru a desemna lunile si anii din ata femeii dinaintea si dupa perioada de sfarsit a menstruatiei – perioada care poate sau nu sa aduca unele schimbari fizice sau emotionale.

Simptome menopauza

• Bufeuri de caldura – inrosire brusca sau incalzire a fetei, gatlui si parti superioare a spatelui, care poate produce transpiratii. Bufeurile dureaza, de obicei, numai cateva minute.
• Transpiratii nocturne, care pot tulbura somnul si provoca insomnie.
• Durere in timpul actului sexual, provocata de subtierea tesuturilor vaginale si pierderea lubrifierii.
• Nervozitate crescuta, anxhietate sau iritabilitate.
• Nevoia de a urina mai frecvent decat inainte, mai ales in timpul noptii.

Chemati medicul daca

• aveti sangerari dupa menopauza; printre alte posibilitati, poate fi semnul unui cancer uterin, asa ca trebuie sa fiti examinata de medic.

Majoritatea femeilor au ultima menstruatie in jurul varstei de 50 de ani; putine la doar 40 de ani, si un procent foarte mic spre 60. Majoritatea femeilor remarca unele modificari ale menstruatiei – cum ar fi cicluri neregulate si reducerea fluxului menstrual – cu pana la cativa ani inainte de intreruperea menstruatiei.

Unele simptome – inclusiv bufeurile si starile de spirit schimbatoare – sunt temporare si vor disparea o data ce organismul va fi adaptat. Dar pot aparea si probleme cu caracter mai permanent. Nivelurile scazute de estrogeni, de exemplu, afecteaza modul in care oasele absorb calciul si pot creste nivelul colesterolului in sange; femeile in postmenopauza se confrunta astfel cu un risc crescut de a face osteoporoza si boli cardiovasculare, cum este ateroscleroza.

Cauze

Tipic in al cincilea deceniu de viata al unei femei, ovarele isi incetinesc si apoi isi intrerup functiile lor normale, printre care productia de ovule. Si mai semnificativ, ele isi micsoreaza productia de estrogeni si progesteron. Pe masura ce nivelurile acestor hormoni – in special estrogenii -diminua, apar modificari in intregul organism si mai ales in sistemul reproducator, modificarea cea mai remarcabila fiind sfarsitul menstruatiei. Nivelurile scazute de estrogeni pot fi responsabile si de variatele simptome asociate menopauzei.

Tratament

Atat in medicina conventionala, cat si in cea alternativa, cea mai frecventa abordare a tratamentului problemelor menopauzei este realimentarea organismului cu estrogenii care nu mai sunt produsi in cantitati suficiente. Cunoscuta in medicina conventionala ca terapie de substitutie hormonala, aceasta tehnica este oarecum controversata datorita anumitor efecte secundare, astfel incat trebuie sa va ganditi bine la riscuri si la beneficii, consultandu-va cu medicul dumneavoastra.

Medicina conventionala

Terapia de substitutie hormonala consta din adausuri de estrogeni si progestative – de obicei, pe cale orala sau printr-un plasture cu aplicare pe piele. Cele mai multe paciente primesc o combinatie de estrogen si progestative, deoarece estro-genul singur are efecte secundare potentiale grave, cum ar fi cancerul endometrial si cancerul uterin. Progestativul poate provoca efecte secundare, cum ar fi sangerari neregulate, dureri de cap, balonare si tumefactia dureroasa a sanilor. Puteti induce chiar si un ciclu lunar artificial, in functie de regimul de doze urmat. Daca ati avut o histe-rectomie si nu aveti uter, nu aveti nevoie de progestativ.

Medicul va poate recomanda terapia de substitutie, pentru a preveni bolile cardiovasculare si osteoporoza, mai ales daca aceste boli exista in familia dumneavoastra.

Medicul va poate prescrie o crema vaginala cu estrogeni, pentru a opri subtierea tesuturilor vaginului si a ameliora lubrifierea.

Daca ati avut cancer mamar, cancer endometrial, suferinte hepatice sau cheaguri de sange, nu trebuie sa luati estrogeni, deoarece maresc riscul de a face o recurenta. Dar si progestativul singur poate ameliora bufeurile de caldura.

Medicina alternativa

Plante chinezesti

Unele te chinezesti – printre care angelica (Angelica sinensis) si ginsengul asiatic (Panax ginseng) – contin o forma de estrogen, numit fitoestrogen sau estrogen vegetal. Proportiile exacte sunt importante, iar unele dozaje sunt toxice; consultati un fitoterapeut.

Mituri si realitati ale menopauzei

MIT: Menopauza face femeile instabile din punct de vedere emotional.

REALITATE: Majoritatea femeilor nu trec prin probleme emotionale; cele care apar pot fi tratate.

MIT: Menopauza este sfarsitul dorintei sexuale.

REALITATE: Uscaciunea vaginului poate face contactul sexual dureros, dar aceasta poate fi tratata cu usurinta prin lubrifianti vaginali sau creme estrogenice. Menopauza in sine poate afecta libidoul fie in sens pozitiv, fie negativ: unele femei au un libido efectiv crescut o data cu menopauza.

MIT: Menopauza deregleaza viata unei femei.

REALITATE: Majoritatea femeilor au putine sau nu au probleme date de menopauza; 25% au simptome moderate, traile. In tarile unde varsta este respectata, femeile raporteaza cele mai putine simptome in timpul menopauzei.

Fitoterapie

Fitoestrogenii se gasesc in diferite plante si alimente. Extractele si ceaiurile din black cohosh (Cimifuga racemosa) pot furniza cantitati benefice de fitoestrogen. Cremele estrogenice vegetale pot ajuta ameliorarea uscaciunii vaginale si pielea uscata. Combinatiile de talpa gastei (Leonurus cardiaca), arborele castitatii (Vitex agnus-castus), iguama salbatica (Dioscorea villosa) si alte plante pot fi utile in palpitatiile rapide ale inimii care apar in bufeurile de caldura.

Alimentatie si dieta

Consumarea de alimente continand multi estrogeni vegetali, cum sunt fasolea soia si fasolea lima, poate ameliora simptomele; alte surse sunt nucile si semintele, feniculul, telina, patrunjelul si uleiul din seminte de in.

Ce puteti face acasa

• Mariti-va consumul de calciu si practicati exercitii cu greutati pentru a evita osteoporoza si a va mentine o stare de sanatate generala buna.
• Luati 400-800 UI de vitamina E zilnic, pentru tratamentul bufeurilor de caldura si reducerea riscului de boli cardiovasculare.

Colesterolul este un paradox: cu totii avem nevoie de el, insa pentru unii oameni poate fi daunator. Colesterolul este o grasime existenta in natura, ce contribuie la unele functii vitale ale organismului, cum ar fi construirea de nervi noi, izolarea nervilor si sinteza de hormoni. Ficatul produce tot colesterolul de care are nevoie organismul in mod normal, insa, deoarece aceasta substanta lipidica se gaseste in toate produsele de origine animala, il ingeram ori de cate ori mancam carne si produse lactate. La persoanele predispuse genetic la acumulare de colesterol, o alimentatie bogata in grasimi saturate este principala cauza a nivelurilor ridicate de colesterol.

In circulatia sanguina, colesterolul se leaga de molecule proteice pentru a forma asa-numite li-poproteine de diverse tipuri. Lipoproteinele cu densitate crescuta (high-density lipoproteins, HDL) sunt microparticule dense, compacte, ce transporta colesterolul in exces la ficat, unde acesta este modificat si eliminat prin bila. Lipoproteinele cu densitate scazuta (low-density lipoproteins, LDL) sunt particule de dimensiuni mai mari si mai putin dense, ce au tendinta de a ramane in organism. Lipoproteinele cu densitate foarte scazuta (VLDL, very low density lipoproteins) sunt molecule ce transporta trigliceridele – compusi chimici ce stocheaza acizi grasi, o sursa esentiala de energie pentru organism.

Simptome colesterol

Un nivel ridicat de colesterol in sange nu este insotit de simptome evidente, insa poate reprezinta un factor de risc pentru alte tulburari ce au simptome specifice, precum ateroscleroza, angina pectorala, bolile de inima, hipertensiunea arteriala, accidentul vascular cerebral si alte suferinte circulatorii.

• mici tumori cutanate moi, de culoare galbuie, numite xantoame, pot indica o predispozitie genetica la tulburari de prelucrare normala a colesterolului si trigliceridelor din organism.
• obezitatea si diabetul pot fi asociate cu niveluri ridicate ale colesterolului.
• la barbati, impotenta poate fi provocata de afectarea arterelor prin excesul de colesterol din sange.

Chemati medicul daca

• detectati mici tumori moi, galbui, pe pielea dumneavoastra sau a copiilor dumneavoastra. Trebuie sa solicitati teste de depistare a predispozitiei la lori crescute ale colesterolului.
• aveti manifestari ale aterosclerozei: angina pectorala sau boli de inima, dureri in gambe, insuficienta renala, ameteli, dezechilibru la mers sau vorbire impleticita. Oricare dintre aceste tulburari poate fi asociata cu lori crescute ale colesterolului in sange si fiecare dintre ele necesita interventii medicale.

Cantitatea de colesterol din sangele dumneavoastra nu ar avea atata importanta daca nu ar exista asocierea cu bolile cardiosculare. Riscul de aparitie al acestor afectiuni este complex si depinde nu numai de cat colesterol, ci si de ce fel de colesterol aveti in sange in general: LDL – asa numitul “colesterol rau” – este asociat cu un risc crescut de deces prin cardiopatie ischemica; HDL -sau “colesterolul bun” – este asociat cu un risc scazut. Totusi, riscul de suferinte cardiosculare, generat de lorile crescute ale colesterolului LDL, riaza mult de la o persoana la alta.

In mod specific, colesterolul LDL este tipul ce infiltreaza peretii arterelor, initiind maladia inflamatoare cunoscuta sub numele de ateroscleroza; la randul lor, persoanele cu ateroscleroza sunt predispuse la boli de inima, accidente sculare cerebrale si alte tulburari cardiosculare.

Chiar si asa, majoritatea persoanelor cu lori ridicate ale colesterolului nu fac niciodata boli de inima, iar majoritatea victimelor atacuri lor de cord nu au lori anormal de ridicate ale colesterolului. Deoarece nimeni nu poate prezice cu certitudine care dintre persoanele cu colesterolul marit vor face boli de inima, pentru a afla in siguranta mentineti nivelul colesterolului sub control.

Cauze

Valorile crescute ale colesterolului reprezinta o caracteristica determinata in mare parte de factori genetici. Unele familii sunt protejate genetic and niveluri scazute ale colesterolului total sau niveluri crescute ale colesterolului HDL, indiferent de alimentatie sau stil de viata. Alte familii sufera de diverse tulburari ereditare ce accentueaza semnificativ riscul la lori ridicate ale colesterolului; cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt asociate si cu obezitatea si cu diabetul.

Persoanele cu o astfel de predispozitie genetica si care consuma alimente bogate in grasimi saturate, au mai mari sanse de a avea lori crescute ale colesterolului in sange. Un aspect pozitiv este ca persoanele ce fac un efort fizic viguros, precum alergatorii de cursa lunga, tind sa aiba niveluri crescute de colesterol HDL. Inainte de menopauza, femeile au tendinta de a avea lori mai ridicate ale colesterolului HDL decat barbatii de aceeasi varsta.

Deoarece unii cercetatori deduc de aici ca estrogenii pot creste nivelul colesterolului HDL (colesterolul “bun”) si al VLDL, scazand in acelasi limp nivelul LDL, medicii pot lua in considerare potentialele beneficii in aceasta directie, ale terapiei de substitutie hormonala pentru femeile dupa menopauza.

Procedee de tersare si diagnostic

O analiza de laborator, pentru a determina nivelul colesterolului din sange, face astazi parte din majoritatea controalelor medicale de rutina. La analiza sangelui dumneavoastra, veti primi in mod tipic trei rezultate, exprimate in miligrame pe decilitru: unul pentru colesterolul total sau seric, unul pentru colesterolul HDL si unul pentru trigliceride. Deseori mai fi inclusa si o loare a colesterolului LDL, precum si loarea raportului dintre colesterolul total si colesterolul HDL.

Prima grija este nivelul colesterolului total: un colesterol total sub 200 este considerat normal si sigur. Nivelurile intre 200 si 240 sunt considerate “la limita”, iar un nivel de 240 sau mai mare este cu siguranta ridicat. Colesterolul HDL trebuie sa fie peste 35 la barbati si peste 45 la femei. Cat priveste colesterolul LDL – tipul periculos – ideal ar fi ca nivelul dumneavoastra sa fie sub 130; lori intre 130 si 160 sunt la limita, iar peste 160 sunt ridicate. Nivelul trigliceridelor trebuie sa fie sub 200.

In sfarsit, in ceea ce priveste raportul dintre colesterolul total si colesterolul HDL, cu cat cifra este mai mica, cu atat mai bine. La barbati, lorile sunt 4,2-7,3 in medie; la femei, lorile medii sunt 3,9-5,7. in general, deci, orice loare sub 4 a raportului (ceea ce inseamna ca aveti mai mult HDL fata de colesterolul total) este buna.

Tratament

Sfaturile medicului dumneavoastra cu privire la reducerea colesterolului reprezinta in general ecoul recomandarilor nutritionislilor si ale majoritatii practicienilor medicinei alternative: adoptati o alimentatie saraca in grasimi si colesterol, slabiti, faceti gimnastica in mod regulat si, daca fumati, lasati-va.

Medicina conventionala

Pentru persoanele cu lori ale colesterolului seric aflate in partea superioara a interlului de normalitate si pentru cei cu lori “la limita” -aproximativ 40% dintre barbatii americani si un procent inca si mai mare dintre femeile americane – modificarile alimentatiei si ale stilului de viata pol reduce nivelurile colesterolului sau le pot mentine intre limitele dorite. Daca aveti un nivel al colesterolului aprope de sau peste 240, ajustarea dietei si a stilului de viata pot sa nu fie suficiente. in locul acestora, medicul dumneavoastra poate prescrie fie un de reducere naturala a colesterolului, bazat pe un supliment alimentar bogat in fibre, precum taratele sau psy-llium, sau un medicament hipocolesterolemiant de sinteza.

Dintre numeroasele medicamente hipocoles-tcrolemiante aflate la dispozitie, membrii familiei statinelor – lostatin, simstatin si prastatin -sunt printre cele mai larg prescrise. Ele actioneaza prin blocarea unei enzime pe care ficatul o foloseste pentru a sintetiza colesterol. Sunt bine tolerate de majoritatea pacientilor, insa sunt costisitoare si pot provoca uneori efecte secundare nedorite, precum inflamatia ficatului. Pentru unele persoane, o alternati este niacina (vitamina Bj), insa aceasta trebuie luata in doze mari pentru a fi eficienta. Este deseori prost tolerata si poate provoca efecte secundare de tipul lurilor de ro-seata a pielii si iritatie gastrica. Produsele cu eliberare lenta sau programata a niacinei pot reduce la minimum efectele secundare, insa trebuie luate intotdeauna sub supravegherea unui medic.

O procedura de curatare a sangelui, numita afereza LDL, poate ajuta persoanele cu tulburari severe, creditare ale colesterolului. Pe parcursul mai multor ore, sangele este scos din organism, curatat de colesterol LDL cu ajutorul unor substante chimice si apoi reintrodus in organism. Tratamentele, efectuate o data la 2-3 saptamani, pot reduce nivelul mediu al colesterolului LDL cu 50-80%, insa sunt costisitoare, atat ca timp cat si ca bani.

Medicina alternativa

Practicienii medicinei alternative ofera o gama de metode naturale pentru mentinerea sub control a nivelurilor colesterolului. Toate pot fi efectuate independent, multe in asociere cu tratamentul medicamentos. Lista de tratamente de mai jos ajula sa individualizati un program pentru uzul personal. Pentru siguranta, aduceti la cunostinta medicului dumneavoastra orice substante sau metode terapeutice alternative pe care le folositi, inainte de a le asocia cu medicamentele prescrise.

Medicina ayurvedica

Vindecatorii ayurvedici au folosit in mod traditional tamarindul de Malabar, cunoscut si sub numele de “bobite Brindall”, un fruct galbui ce provine din India, folosit intens in curry-uri, pentru tratamentul obezitatii. Unele studii sugereaza ca acest fruct poate contribui si la reducerea nivelurilor colesterolului total si ale trigliceridelor.

Medicina chineza

Practicienii medicinei chineze trateaza riate manifestari ale bolilor de inima, printre care si hipercolesterolemia, prin acupunctura si cu te chinezesti ca employs polygonum (Polygonum multifbrum). Deoarece tele chinezesti au efecte mai bune in asociere unele cu altele decat singure, este bine sa consultati un specialist in te chinezesti pentru a recomanda un tratament potrivit.

Fitoterapia

Un remediu foarte mediatizat pentru tratamentul lorilor crescute ale colesterolului este gugu-lipidul (Commiphora mukul), un extract din arborele rasinos mukul din sudul Indiei. Capacitatea gugulipidului de a controla nivelurile colesterolului si trigliceridelor a fost ata cu cea a unora dintre medicamentele de sinteza, pretin-zandu-se ca scade nivelurile colesterolului LDL si le creste pe cele ale colesterolului HDL, fara efecte secundare.

Printre alte plante, reputate a avea proprietati de diminuare a lorilor colesterolului, se numara lucerna (Medicago sati), sofranul de India (Curcuma longa), ginsengul asiatic (Panaxginseng) si schinduful (Trigonella foenum-graecum). De asemenea, puteti consulta un medic specializat in nutritionism pentru a sfatui in privinta beneficiilor letelor cu fitosteroli. Fitosterolii sunt compusi vegetali, cu o structura asemanatoare cu cea a colesterolului, ce blocheaza in mod eficient preluarea colesterolului in ficat.

Stil de viata

Datele aflate la dispozitie sugereaza ca, desi numai prin gimnastica nu se poate scadea nivelul colesterolului total, efortul fizic moderat, de mai multe ori pe saptamana, poate contribui la cresterea nivelurilor colesterolului HDL la multe persoane. Efortul fizic intens poate creste si mai mult nivelurile colesterolului HDL, insa se pare ca la un moment dat sportivii ating o faza de “platou HDL”.

Medicina psihomatica

Se considera ca stresul contribuie la cresterea lorilor colesterolului, asa incat tehnicile de relaxare ce combat stresul pot ajuta la scaderea acestora. Relaxarea progresi cu ajutorul vizualizarii ghidate este ce ce puteti incerca oriunde si oricand. Puteti de asemenea incerca terapia prin masaj, yoga ( mai sus), meditatia sau biofeedback-ul.

Alimentatie si dieta

Regulile dietetice de baza pentru scaderea colesterolului sunt simple: evitati grasimile saturate si colesterolul alimentar. Expertii recomanda o dieta in care nu mai mult de 30% dintre caloriile dumneavoastra zilnice sa provina din grasimi; unii spun 20%. Grasimile saturate de origine animala si cele provenite din uleiuri tropicale trebuie reduse la minimum, deci evitati sa mancati alimente foarte prajite si verificati cu atentie etichetele cu informatii nutritionale de pe alimentele preambalate. Mancati mai multe legume, fructe si cereale, care nu contin colesterol, nu contin aproape deloc grasime si sunt bogate in fibre.

Se considera ca usturoiul (Allium sativum) si ceapa (Allium cepa) scad colesterolul, insa nu se cunoaste cu exactitate cat ar trebui sa mancati pentru a obtine beneficii. Un lucru sigur este ca, cu cat mancati mai mult, preferabil in stare cruda, cu ata: efectele vor fi mai bune. Pentru alte sfaturi nutritionale utile, “Aliati-va cu alimentatia sanatoasa”, mai jos.

Prevenire

• Mentineti-va greutatea sub control
• Mancati intelept in fiecare zi – nu mai mult de 300 mg colesterol si cel mult 30% din calorii provenite din grasimi
• Faceti gimnastica de mai multe ori pe saptamana – intens daca puteti, dar si efortul fizic moderat este mai bun decat nimic.
• Daca fumati, lasati-va
• Urmariti-va evolutia. Testati periodic colesterolul sanguin la medicul dumneavoastra sau la un laborator onorabil. Testele pe care le puteti face acasa, la fel ca multe alte dispozitive medicale pentru marele public, sunt de obicei imprecise.

Aliati-va cu alimentatia sanatoasa

Persoanele cu predispozitie genetica la probleme ale colesterolului trebuie sa respecte recomandarile nutritionale ale medicului lor. Noi, ceilalti, ar trebui sa ne putem mentine nivelurile colesterolului sub control prin auto-impunerea scopului de a nu obtine din grasimi mai mult de 30% din caloriile zilnice. Daca cunoasteti bine alimentele, puteti deosebi prietenii de dusmani.

In primul rand, reduceti carnea rosie, in special organele, din cauza continutului lor ridicat de grasimi saturate si colesterol. Mancati carne de pasare in cantitati mici si evitati pielita; puiul are mai putine grasimi saturate decat carnea rosie, insa contine totusi cantitati importante de colesterol. Pestele, in general, contine mai putine grasimi si colesterol decat carnea rosie. Majoritatea crus-taceelor suni de asemenea sarace in grasimi si, chiar daca au un continut ridicat de colesterol, reprezinta o alegere mai buna decat carnea rosie si carnea de pasare, pentru majoritatea oamenilor. Oricand este posibil, reduceti produsele lactate integrale, maioneza, ciocolata, uleiurile tropicale si uleiurile sau grasimile hidrogenate sau partial hidrogenate precum margarina.

Pentru gatit, inlocuiti grasimile saturate solide la temperatura camerei, cum sunt untul si untura, cu grasimi mononesaturate lichide, precum uleiul de masline, canola sau in. Exista dale ce sugereaza ca, in cantitati moderate, grasimile mononesaturate – ce pot fi gasite in alimente precum nucile, semintele si avocado – pot chiar diminua colesterolul LDL. Evitati uleiurile tropicale cum sunt cel de palmier si cel de cocos; ele nu contin colesterol, insa sunt bogate in grasimi saturate. Consumul de struguri poate contribui la reducerea colesterolului sanguin, gratie compusilor fla-vonoizi din coaja. Cautati uleiul din seminte de strugure – presat din samburi dupa tescuirea boabelor – pentru gatit si sosuri de salate.

Limitati-va la trei oua pe saptamana: un galbenus de ou contine aproape intreaga cantitate de colesterol recomandata pentru o zi. Vitaminele, mineralele si alte substante nutritive cu proprietati de reducere a colesterolului includ vitaminele E, C si A (beta-caroten), L-carnitina, pantotenatul, cromul, calciul, cuprul si zincul. Pentru inviorarea meniurilor, incercati sa incorporati in ele tarate de orez, anghinare, ciuperci shiitake si ardei iute – toate reputate a contribui la scaderea colesterolului.In sfarsit, alegeti alimente ce contin fibre hidro-solubile, care reprezinta o excelenta aparare impotri lorilor crescute ale colesterolului sanguin. Alimente bogate in fibre sunt grapefrutul, merele, fasolea si alte legume, seminte de psyllium, orzul, morcovii, rza si faina de oz.

Epilepsia este o afectiune neurologica dificil de definit, avand o mare varietate de simptome, grade foarte diferite de severitate si mult mister in jurul cauzelor. Totusi, in toate cazurile, este rezultatul furtunilor electrice in creier – descarcari necon-trolale ale neuronilor. Declansarea electrica inadecvata a celulelor creierului produce crizele caracteristice comitialitatii, care pot sa apara rar sau in succesiune rapida.

Simptome epilepsie

Crizele comitiale – episoade de activitate mentala sau musculara anormala – sunt indicatoarele de baza ale epilepsiei. Ele variaza considerabil:

• privirea fixa inainte si caderea intr-o imobilitate completa pentru mai multe secunde caracterizeaza criza de petit mal.
• pierderea constientei, miscarile spastice ritmice si incontinenta urinei sunt printre semnele crizei de grand mal, care poate dura pana la 30 de minute.
• plescaitul repetitiv al buzelor, miscarile fara sens ale mainilor si sentimentul de detasare de cele inconjuratoare pot indica o criza de lob temporal.
• contractiile ritmice ale unei maini, unui picior sau ale fetei, urmate deseori de o perioada de slabiciune sau paralizie, indica o criza jacksoniana.
• convulsiile la un copil bolnav, cu varsta intre trei luni si trei ani, datorate unei ascensiuni bruste a febrei indica convulsiile febrile.

Chemati medicul daca:

• dumneavoastra sau cineva fara episoade precedente de epilepsie prezinta o prima astfel de criza. Ati nevoie de diagnosticul unui medic; cauza poate fi si o intoxicatie, un accident vascular cerebral sau o supradoza de medicament sau de drog. La copin febrili, convulsiile pot fi semnul unei meningite; solicitati imediat ajutor medical.
• o criza urmeaza alteia, fara reluarea constientei; creierul poate fi lipsit de oxigen – sunati fara intarziere la 112 sau la numarul local al urgentelor.

Chiar daca fiecare caz de epilepsie este distinct, pentru descrierea crizelor epileptice a fost elaborata o schema de clasificare standardizata. Atacurile sunt impartite in doua mari tipuri: generalizate (implicand intregul creier) si partiale (descarcari inadecvate cu originea intr-o zona a creierului). in cadrul acestor categorii, crizele sunt identificate mai precis prin caracterele atacului.

Cele doua forme mai frecnte de crize epileptice sunt de tip general: criza de petit mal, care poate prezenta simptome de tipul miscarilor de inghitire sau privirii in gol si se poate repeta de mai multe ori intr-o zi, si criza de grand mal, care poate incepe cu un strigat, pierderea constientei si cadere, urmate de rigiditate si apoi de miscari spastice, o perioada de confuzie si, uneori, de somn adanc. Printre tipurile partiale sunt crizele de lob temporal care pot fi precedate de un sentiment vag de disconfort abdominal, halucinatii senzoriale si perceptii distorsionate de tipul daja vu si crizele jacksoniene cu contractii localizate ale muschilor, care uneori se extind la intregul corp.

Primele semne de epilepsie apar, de obicei, in copilarie sau adolescenta. Copiii foarte mici cu febra mare pot face convulsii, dar acestea nu sunt epilepsie adevarata, iar astfel de crize dispar, in general, dupa varsta de trei ani.

Cauze

Cele mai multe cazuri de epilepsie au origine necunoscuta. Uneori, insa, este indicata o baza genetica, iar alte cazuri pot fi atribuite unei traume la nastere, intoxicatiei cu plumb, unor infectii congenitale ale creierului sau leziuni ale capului, dependentei de alcool sau droguri sau efectelor unei boli organice. Si declansatorii crizelor variaza mult. Printre factorii care pot provoca atacuri sunt anumite substante chimice sau alimente, deprivarea de somn, stresul, luminile care clipesc, menstruatia, unele medicamente prescrise de medic sau care nu necesita reteta si, posibil, anticonceptionalele orale.

Procedee de testare si diagnostic

O electroencefalograma (EEC) efectuata pe un individ deprivat de somn poate rela undele anormale ale creierului caracteristice epilepsiei, iar tehnici imagistice cum sunt RMN sau TC pot identifica leziunile fizice ce ar putea provoca crizele epileptice.

Tratament

Epilepsia poate fi deseori bine controlata prin medicatie. O precautie recomandata epilepticilor este purtarea unei bratari S.O.S. astfel incat alte persoane sa poata recunoaste rapid ce se intampla in cazul unei crize si sa poata asigura un ajutor eficient.

Medicina conventionala

In marea majoritate a cazurilor, frecnta si gravitatea crizelor epileptice pot fi reduse sau complet eliminate prin medicatie regulata; efectele secundare variaza, dar cele mai multe sunt usoare. Printre anticonvulsivantele prescrise uzual sunt fenitoina, fenobarbitalul, acidul valproic, carbamazepina si gabapentinul.

Medicina alternativa

Nu trebuie niciodata practicata automedicatia, in loc de ingrijirile unui medic, iar medicul dumneavoastra trebuie sa fie la curent cu toate tratamentele urmate in paralel, pentru a evita orice incompatibilitati intre medicamente. Nu exista inlocuitori pentru beneficiile terapiei medicamentoase prescrise.

Homeopatie

Va puteti gandi la consultarea unui homeopat daca medicamentele conntionale prescrise nu controleaza complet crizele comitiaie. Remediile homeopate pot servi ca suplimente eficiente ale medicamentelor conntionale, dar nu asteptati rezultate peste noapte; homeopatul va va spune peste cat timp tratamentele vor incepe sa functioneze.

Medicina psihosomatica

Biofeedback-ul pe electroencefalograma poate ajuta eficient epilepticii sa isi modifice undele creierului pentru prenirea crizelor. Sub indrumare, ei invata sa isi controleze propriile unde cerebrale privindu-le pe ecranul unui computer.

Osteopatie

Cand epilepsia pare sa fie rezultatul unei leziuni fizice, osteopatia craniana sau terapia cra-nio-sacrala pot fi utile; consultati un osteopat.

Ce puteti face acasa

• Practicati regulat tehnicile de biofeedback, invatate de la un specialist, pentru a va feri de atacurile epileptice.
• Asigurati-va ca dormiti suficient; somnul insuficient poate mari posibilitatea aparitiei crizelor.

Prevenire

Identificati si umariti acele alimente, mediu ambiant sau semne fizice si emotionale care preceda crizele. Nu este neobisnuit, de exemplu, sa va simtiti plictisit sau exaltat cu cateva ore inaintea unei crize de grand mal si imediat inaintea atacului sa constientizati o “aura” de artizare – poate un gust sau un miros; aceasta artizare va poate permite sa va intindeti in timp util pentru evitarea unei cazaturi. In cazurile in care semnul este un miros, unele persoane sunt capabile sa combata crizele epileptice inhaland un miros patrunzator, de exemplu de usturoi sau trandafiri.

Cand semnele preliminare cuprind depresia, iritabilitatea sau durerile de cap, o doza suplimentara de medicatie (cu aprobarea unui medic) poate contribui la prenirea unui atac. In cazul unei crize jacksoniene, strangerea puternica a muschilor din jurul celor care se contracta poate, uneori, intrerupe atacul.

Diverticulita este inflamatia sau infectia unor mici saci, numiti diverticuli, care apar de-a lungul peretilor intestinului. Formarea acestor saci este afectiune relativ benigna in sine, cunoscuta sub numele de diverticuloza. Saculetii pot aparea oriunde pe tubul digestiv, dar cel mai frecvent se formeaza pe ultima portiune a colonului descendent si sigmoid si apar de asemenea des pe prima portiune a intestinului subtire (desi acolo provoaca rar probleme).

Simptome

• Crampe abdominale intense, care sunt mai puternice de obicei pe partea stanga
• Greata
• Febra
• Constipatie, scaune subtiri, diaree
• Durere in cadranul de jos-stanga al abdomenului, care se accentueaza la atingerea locului sensibil

Chemati medicul daca

• Aveti febra,frisoane si marirea de volum a abdomenului, sau daca vomitati; e posibil sa aveti peritonita, o infectie a membranei care captuseste cavitatea abdominala. Solicitati imediat ajutor medical.
• Observati sange in scaune; aceasta indica o hemoragie interna. (Vezi si pag. 51 de la Urgente/Prim ajutor.)
• Aveti febra; s-ar putea sa aveti o infectie care necesita medicamente.
• Durere puternica continua in ciuda tratamentului; e posibil sa aveti o alta afectiune abdominala.

Daca aveti diverticuloza, puteti chiar sa nu fiti constient de ea, deoarece diverticulii sunt nedurerosi de obicei, iar daca provoaca simptome, ele sunt putine. Puteti simti unele colici pe partea stanga, care dispar la eliminarea de gaze sau dupa defecati. Si deoarece diverticulii sangereaza uneori, poate sa apara in scaune sange rosu deschis.

Boala mai grava, diverticulita, poate varia intre un mic abces al unuia sau mai multor saculeti si o infectie masiva sau o perforatie a intestinului. Simptomele sunt similare celor din apendicita, cu exceptia durerilor, care sunt localizate mai degraba in partea de jos-stanga, decat in partea de jos-dreapta.

Diverticulita poate fi acuta sau cronica. Forma acuta se poate manifesta printr-una sau mai multe crize de infectie si inflamatie. In diverticulita cronica,inflamatia si infectia pot scadea, dar nu dispar complet diciodata.

Inflamatia din diverticulita poate duce in final la obstructia intestinului, care este indicata prin constipatie, scaune subtiri, diaree, marirea de volum a abdomenului si dureri abdominale. Daca obstructia persista, durerile si sensibilitatea abdomenului vor creste si pot sa apara greata si voma.

Daca nu este tratata, diverticulita poate duce la complicatii grave, necesitand interventii chirurgicale grele. Se pot forma abcese in jurul diverticulilor infectatati, iar daca acestae patrund prin peretele intestinal, poate aparea peritonita, o infectie potential mortala care necesita tratament imediat.

Un diverticul infectat poate, de asemenea, atinge un organ învecinat si forma o comunicare, numita fistula, cu acesta. Aceasta apare cel mai frecvent intre intestinul gros si vezica urinara si poate provoca o infectie a rinichilor, aflati in vecinatate. O alta complicatie posibila este hemoragia grava, colonica si interna.

Cauze

Imbatranirea si ereditarea sunt factori primari in aparitia diverticulozei si diverticulitei, dar si dieta joaca un rol; alimentele rafinate, cu continut scazut de fibre pot creste mult riscurile. Intr-adevar, in societatile occidentale se estimeaza ca 20-50% dintre persoanele de peste 50 de ani vor face, la un moment dat, afectiuni diverticulare; cifra poate fi mai mare de 50% in Statele Unite.

Daca sunteti deseori constipat si de obicei eliminati scaunele cu dificultate, puteti crea o presiune suficienta asupra peretilor intestinali pentru a incepe dezvoltarea sacilor diverticulari. Daca diverticulii se vor umple ulterior cu materii fecale sau cu alimente nedigerate, ei devin vulnerabili la infectii bacteriene, care conduc la inflamatia din diverticulita.

Procedee de testare si diagnostic

Daca banuiti ca aveti diverticuloza sau diverticulita, medicul dumneavoastra va efectua probabil teste ale sangelui si ale materiilor fecale pentru a diagnostica posibila infectie. Deoarece cancerul, sindromul colonului iritabil si diverticulita pot avea aveleasi simptome, medicul va trebui sa va examineze atent intestinul.

O clisma baritata, care umple colonul cu bariu si permite evidentierea prin raze X a conturului interior al intestinelor, poate contribui la confirmarea unui diagnostic de diverticuloza. Este posibil, de asemenea, sa vi se examineze interiorul intestinului cu ajutorul unui tub flexibil prevazut cu o sursa de lumina, un procedeu numit sigmoidoscopie.

Uneori, se poate preleva unfragment de tesut pentru biopsie, cautand proliferari canceroase. In cazurile acute de diverticulita, clismele baritate si biopsiile pot rani intestinul, astfel incat in loc de acestea medicul poate alege o tomografie computerizata (TC), cara arata peretele intestinal si exteriorul colonului si poate, de asemenea, confirma diagnosticul.

Tratament

Diverticuloza poate fi tratata acasa, dar daca aveti diverticulita este necesar sa consultati un medic pentru a fi sigur ca va veti vindeca complet si ca veti evita posibilele complicatii ce pun in pericol viata.

Medicina conventionala trateaza diverticulita prin modificari ale dietei, antibiotice si eventual chirurgical. Tratamentele alternative pentru diverticulita pot fi utilizate impreuna cu tratamentele conventionale pentru a ajuta la calmarea simptomelor si la sustinerea tubului digestiv.

Medicina conventionala

Daca aveti o diverticuloza usoara, medicul dumneavoastra va poate indica o dieta cu continut mare de fibre pentru a asigura o miscare reglata a intestinului si pentru a reduce riscurile de diverticulita.

Daca aveti diverticulita dar o infectie usoara, s-ar putea sa aveti nevoie doar de repaus la pat, laxative, o dieta lichida, antibiotice pentru combaterea inflamatiei si uneori de medicamente antispastice.

Totusi, daca ati facut o perforatie sau o infectie mai grava, veti fi probabil spitalizat pentru tratament antibiotic intravenos. Putetim de asemenea, sa fiti hranit intravenos pentru a lasa colonului timp de recuperare. In unele cazuri, medicul dumneavoastra va dori sa dreneze abcesele infectate si sa puna tubul digestiv in repaus prin efectuarea unei colostomii temporare.

O colostomie creeaza o deschidere, astfel incat intestinul dumneavoastra se va goli intr-o punga atasata pe partea din fata a abdomenului. In functie de succesul vindecarii dumneavoastra, aceasta deschidere poate fi inchisa printr-o a doua operatie. (Vezi si cancerul colorectal.)

Daca faceti mai multe crize de diverticulita acuta, medicul va putea indica indepartarea portiunii infectate a intestinului, intr-o perioada in care nu aveti simptome.

Este, de asemenea, posibil sa aveti nevoie o interventie chirurgicala daca terapia intravenoasa nu trateaza eficient criza acuta de diverticulita. Oricare ar fi tratamentul, sansele dumneavoastra de vindecare completa sunt foarte mari daca primiti prompt ingrijiri medicale.

Medicina alternativa

Practicienii medicinei alternative pot trata anumite cazuri usoare de diverticulita, dar cazurile mai grave necesita tratament conventional pentru a preveni complicatiile periculoase.

Acupunctura

Pentru tratamentul diverticulitei, un acupunctor se va concentra pe punctele care calmeaza durerea si distensia, scad inflamatia, reglaeaza peristalltismul intestinal si amelioreaza tonusul peretelui intestinal. Tratamentele sunt practicate o data sau de doua ori pe saptamana, in functiede gravitatea afectiunii, o cura completa necesitand circa 10 vizite. Este important sa se respecte bunele obiceiuri alimentare cat timp se urmeaza tratamentul prin acupunctura.

Aromoterapie

Inhalarea de trei ori pe zi a doua picaturi de isop (Hyssopus officinalis) poate avea efect relaxant abdominal.

Plante chinezesti

Anumite plante chinezesti, care sunt utilizate pentru tratamentul afectiunilor sistemice, se pot dovedi utile in diverticulita. Consultati un practician al medicinei chinezesti pentru recomandari si tratament.

Fitoterapie

Ulmul alunecos (Ulmus fulva) poate fi calmant pentru diverticulii infectati: puneti 1 lingurita de pulbere in 1 cana de apa, incalziti pana la fierbere si tineti pe foc mic 15 minute. Se bea de trei ori pe zi.

Verificati intodeauna, inainte de utilizare, cu ajutorul unui specialist, daca aceasta planta se potriveste afectiunii dumneavoastra.

Homeopatie

Multe remedii homeopate, cum sunt Belladona, Bryonia si Colocynthis pot fi utilizate pentru tratamentul diverticulitei. Consultati un homeopat pentru a verifica ce remedii si ce doze vi se potrivesc.

Masaj

Utilizati in fiecare dimineata un ulei vegetal usor pentru masajul abdomenului inferior prin miscari circulare in sensul acelor de ceas, timp de cinci minute, in pozitia culcat. Dupa masaj beti un ceai de plante, de exemplu musetel (Matricaria recutita), care poate contribui la relaxare.

Medicina psihosomatica

Tehnicile de relaxare pot fi de ajutor pentru stresul si durerea din diverticulita. 

Alimentatie si dieta

Beti cel putin sase pahare de apa pe zi pentru a impiedica constipatia. Daca aveti constipatie, prunele, sucul de prune sau infuziile de plante cu efecte asupra constipatiei pot servi drept laxative naturale. Urmati o dieta cu putine grasimi; grasimile incetinesc trecerea alimentelor prin intestin.

Testati-va alergia la alimente pentru a le identifica pe cele care va irita organismul si pe care trebuie sa le evitati.

In timpul crizelor de diverticulita, incercati un post de una pana la trei zile, cu apa sau sucuri de legume. Mancati alimente cu volum mic (bulioane si paine cu putine fibre) cat timp diverticulii sunt inca inflamati si sensibili.

In timpul unei crize de diverticulita acuta, faceti din legumele si fructele preparate si din mere o parte semnificativa a regimului dumneavaostra, toate fiind calmante pentru intestinul inflamat. Evitati laptele si lactatele (iaurturi si branzeturi), care v-ar putea agrava boala, mai ales daac aveti diaree.

Reflexologie

Pentru stimularea secretiei de norepinefrina si de hidrocortizon (care va ajuta organismul sa faca fata stresului si sa reduca infectia) si pentru mentinerea tonusului muscular intestinal, un pracian va masa zonele glandelor suprarenale de pe picior.

Stimularea zonelor intestinale ajuta intestinele sa se contracte regulat si sa indepartee reziduurile, ceea ce se intampla si prin stiumularea zonelor corespunzatoare localizarii pe intestin a diverticulilor inflamati (zona colonului descendent). Stimularea zonei diafragmei / plexului soloar poate diminua stresul si tensiunea. 

Ce puteti face acasa

• Utilizati o perna electrica (buiota) pentru tratamentul durerii usoare si spasmelor abdominale. Totusi, nu utilizati temperaturi mari pentru perioade lungi si nu adormiti niciodata cu o perna electraiva; va puteti arde.
• Pentru a stimula regularitatea scaunelor, incercati sa aveti scaunul in fiecare zi, la aceeasi ora (dupa mese este, de obicei, mai usor).
• Ramaneti in pat daca aveti febra sau dureri intense si chemati cat de curand un medic.

Prevenire

Cea mai buna actiune preventiva pe care o puteti intreprinde impotriva diverticulitei este, desigur, sa impiedicati aparitia micilor saci intestinali numiti diverticuli.

Aveti mari sanse de a reusi prin simpla modificare a alimentatiei si stilului dumneavoastra de viata. Mancati paine din cereale integrale, fulgi de ovaz, cereale cu tarate, fructe fibroase proaspete si legume sau incercati un preparat eliberat fara reteta care contine psyllium (Plantago psyllium) pentru a mari volumul alimentelor ingerate.

Puteti sa incercati si semintele macinate de psyllium: puneti 1 lingurita peste orice lichid rece si beti o data pe zi – la cateva minute de la preparare, inainte ca amestecul sa se gelifice.

Asigurati-va ca beti suficiente lichide daca mariti cantitatea de fibre ingerate si aveti grija sa cresteti gradat fibrele; o trecere brusca la o dieta cu multe fibre poate provoca distensia abdomenului si se produce o cantitate inconfortabila de gaze.

Ajustati-va dieta, eliminand alimentele care sunt dificile pentru digestia dumneavoastra.

Evitati alimentele rafinate, cum sunt faina alba, orezul alb si alte alimente procesate. In ciuda intelepciunii populare, nu este insa necesar sa evitati semintele si alunele; nu au risc mai mare decat alte alimente de a fi captate in diverticuli.

Pentru a combate constipatia, incercati laxative eliberate fara reteta. Daca simtiti impulsul de defecatie, nu-l ignorati si nu-l amanati. Exercitiul fizic regulat poate ajuta muschii intestinului sa-si mentina tonusul, ceea ce stimuleaza scaunele regulate.

Nu utilizati supozitoare pentru constipatie, deoarce organismul dumneavoastra poate deveni dependent de acestea. Prunele, sucul de prune si semintele de psyllum sunt laxative naturale bune. Infuzii special formulate pentru combaterea constipatiei sunt disponibile in magazine, dar unele pot fi foarte puternice, asa ca utilizati-le numai cum vi s-a indicat; evitati produsele continand siminichie (Cassia senna), care este un laxativ vegetal extrem de puternic.

Simptome diabet

• Apetit si sete excesive
• Cantitate crescuta de urina (frecventa ajunge uneori la o data pe ora)
• Scadere in greutate
• Oboseala
• Greata, chiar varsaturi
• Vedere incetosata
• La femei, infectii vaginale frecvente si uneori disparitia menstruatiei
• La barbati, impotenta
• La femei si la barbati, infectii cu candida

Chemati medicul daca 

• Va simtiti slabit, aveti greata si sete intensa; urinati foarte frecvent; aveti dureri abdominale; respirati mai adanc si mai rapid decat normal – eventual cu o respiratie dulceaga, care miroase a acetona. S-ar putea sa aveti nevoie imediata de asistenta medicala pentru cetoacidoza.
• Va simtiti slabit sau lesinat; simtiti ca inima va bate rapid, aveti tremuraturi si transpiratiin exces; va simtiti iritabil, infometat sau brusc somnolent. S-ar putea sa faceti hipoglicemie si trebuie sa mancati sau sa beti rapid ceva pentru a evita complicatii mai grave.

Diabetul zaharat, cea mai frecventa boala a sistemului endocrin, afecteaza intre 10- si 20 de milioane de persoana numai in Statele Unite. Boala este provocata de tulburari ale nivelului sangvin de insulina, un hormon pancreatic ce ajuta organismul sa converteasca glucoza din sange (zaharul sangvin) in energie.

Diabetul de tip 1 – numit uneori si diabet zaharat insulinodependent (DZID) sau diabet juvenil sau cu debut juvenil – este rezultatul secretiei insuficiente de insulina. 

Diabetul de tip 2 – cunoscut si ca diabet zaharat non-insulinodependent (DZNID) sau diabet stabil sau de tip adult – este rezultatul incapacitatii organismului de a folosi eficient hormonul. Circa 90% dintre toti diabeticii au aceasta forma.

Indiferent ce tip de diabet aveti, trebuie sa colaborati strans cu medicul dumneavoastra pentru a stabili dieta, medicatia si activitatea pentru fiecare zi. Capacitatea dumneavoastra de a va ingriji singur va determina o diferenta majora in posibilitatea de a controla afectiunea si de a-i evita potentialele efecte severe.

Numeroasele complicatii pe termen scurt sau lung ale diabetului pot nevesita la fel de munta atencia ca si boala in sine. Mai important, trebuie sa va controlati nivelul glucozei sangvine in fiecare zi pentru a preveni un atac de hipoglicemie, in care nivelul glucozei din sange este prea scazut pentru a satisface necesitatile energetice ale organismului dumneavoastra. Hipoglicemia poate fi insa remediata cu usurinta, o data ce ii recunoasteti simptomele.

Hiperglicemia sau glucoza sangvina crescuta poate sa provoace o stare diabetica grava numita cetoacidoza, in care sangele devine tot mai acid prin acumularea unor produsi secundari toxici numiti cetone, ce apar pe masura ce organismul scindeaza grasimile pentru a obtine energie.

Cetoacidoza apare la diabeticii de tip 1 daca nu primesc suplimentul adecvat pe insulina, iar corpul lor este privat de sursa de energie. Cetoacidoza poate sa apara, de asemenea, daca nivelurile glucozei si insulinei nu sunt corect echilibrate sau daca organismulsufera brusc un stres fizic, cum ar fi un accident sau o boala. (Orice fel de boala creste necesitatile de insulina ale organismului pentru a transforma glucoza sangvina in energie utilizata in lupta impotriva bolii sau infectiei.)

Daca sunteti diabetic, fiti atent in mod special la semnele de alarma ale cetoacidozei: greata, sete intensa, mictionare frecventa, slabiciune extrema, durere abdominala si respiratie rapida si profunda. In lipsa unui tratamentimediat prin injectii de insulina si solutii saline intravenoase (pentru a inlocui lichidele pierdute de organism) poate sa apara coma sau decesul.

Complicatiile pe termen lung ale diabetului pot afecta ochii, sistemul nervos, rinichii si sitemul cardiovascular si pot scadea rezistenta generala a organismului la infectii. Taieturile si ranile se vindeca mai lent la persoanele cu diabet, iar diabeticii sunt predispusi si la probleme ale gingiilor, infectii urinare si infectii ale cavitatii bucale – cum este margaritelul sau candidoza. (Vezi si Urinare, probleme si Infectiile).

Complicatiile diabetul sunt cauza principala de orbire la adulti in Statele Unite. In primii 10 ani de la diagnosticarea afectiunii lor, circa o jumatate dintre toti diabeticii fac o complicatie oculara numita retinopatie diabetica, care poate slabi capilarele ce alimenteaza cu sange retina, iar in final poate afecta vederea. Aproape toti cei care au avut diabet timp de cel putin 30 de ani au un anumit grad de retinopatie diabetica. De asemenea diabeticii au un risc crescut de a face cataracta si glaucom.

Persoanele cu diabet au risc mai mare de a face boli cardiovasculare cum sunt piertensiunea, ingrosarea arterelor (vezi Ateroscleroza), atacuri de cord si accidente vasculare cerebrale. Circulatia slaba face diabeticii mai susceptibili la ulcere ale pielii, colici si infectii gangrenoase (ce distrug tesuturile). Afectarea vaselor sangvine ale rinichilor din cauza diabetului poate duce la insuficienta renala.

Unele persoane cu diabet sufera de o complicatie cunoscuta ca neuropatie diabetica, ce provoaca o deteriorare progresiva a sistemului nervos. Afectiunea pare sa debuteze devreme in ambele tipuri de diabet zaharat si afecteaza nervii motori si senzitivi. Drept urmare, diabeticii sufera frecvent de diverse dureri. Unii vor prezenta scaderea reflexelor, pierderea sensibilitatii, amorteli si intepaturi in picioare, impotenta si probleme circulatorii.

Atentie!

PERICOLE ASCUNSE

Unele remedii eliberate fara reteta ce sunt neprimejdioase pentru nediabetici contin ingrediente ce pot provoca probleme diabeticilor. De exemplu, aspirina luata in cantitati mari poate modifica nivelul glicemiei. 

Diabeticii ce cauta tratamente pentru afectiuni respiratorii trebuie sa fie atenti cand utilizeaza fenilefrina, epinefrina sau efedrina, toate acestea putand creste nivelul glucozeisangvine. Diabeticii de tip 2 tentati sa foloseasca medicamente de limitare a apetitului pentru a-si controla greutatea trebuie sa stie ca aceste substante contin, de obicei, cofeina, care mareste glucoza sangvina.

Uleiul de peste, luat frecvent pentru a ameliora nivelul colesterolului, creste, de asemenea, nivelul glicemiei. Pentru a afla primejdiile potentiale ce ascund in medicamentele luate fara reteta, vorbiti cu medicul sau cu farmacistul si cititi cu atentie prospectele.

Cauze

In tipul 1 de diabet, pancreasul secreta insulina putina sau deloc. Lipsit de capacitatea de a utiliza glocoza din sange, organismul incearca sa produca energie prin arderea grasimilor si proteinelor. Diabetul de tip 1 apare destul de rapid, afectand de obicei persoane sub 30 de ani.

Cercetarile recente sugereaza ca multi diabetici de tip 1 ar putea avea o predispozitie genetica pentru boala, care este declansata de o infectie virala.

Diabetul de tip 2 se dezvolta, de obicei, la persoanele de peste 40 de ani si pare sa existe o conexiune stransa intre obezitate si aparitia diabetului de tip 2. Desi acest grup particular de diabetici poate avea cantitati suficiente sau excesive de insulina sistemica, organismul este incapabil sa utilizeze eficient hormonul. Aportul excesiv de alimente ridica nivelul glicemiei, iar pancreasul nu poate produce destula insulina pentru a converti zaharurile suplimentare in energie.

Unerori, o forma similara a acestei boli, numita diabet gestational, survine ca o afectiune temporara la femeile insarcinate. 

Procedee de testare si diagnostic

Medicul poate banui ca aveti diabet daca un examen fizic de rutina arata ca se elimina din corp, prin urina, un exces de glucoza. Diagnosticul efectiv incepe prin examinarea nivelului glucozei, pe care medicul il determina racoltand o proba de sange dimineata, inainte de a fi mancat; daca pancreasul dumneavoastra produce putin insulina sau deloc (tipul 1) sau daca organismul nu produce destula insulina pentru a utiliza zaharul din sange (tip 2), nivelul de glucoza va fi ridicat.

Dintre testele suplimentare pentru diabet face parte un test de toleranta la glucoza, care masoara capacitatea corpului de a transforma glucoza in energie. Dupa ce ati postit cateva ore, veti bea o bautura foarte dulce continand glucoza, dupa care vi se va masura nivelul glucozei din sange. 

Primul ajutor pentru diabetici

Puteti sa luati masuri pentru a ajuta pe cineva care trece printr-o urgenta diabetica. Mai intai, verificati daca victima poarta sau are asupra sa un medalion S.O.S. Daca persoana are diabet, acest medalion ar trebui sa indice acest lucru, posibil si tipul de diabet.

Hiperglicemia (zaharyru crescute in sange) poate aparea in ambele tipuri de diabet. Hipoglicemia (zaharuri sangvine scazute) poate, de asemenea, afecta toti diabeticii si, in unele cazuri, oamenii care nu au aceasta boala.

Simptomele hiperglicemiei sunt: respiratie rapida si dificila, durere abdominala, mictionare frecventa, varsaturi, somnolenta si, uneori, inconstienta.

Ce trebuie sa faceti: daca persoana este constienta si poate inghiti, dati-i sa bea ceva care nu contine zahar (pentru prevenirea dezhidratarii), apoi duceti-o la spital.

Daca victima este inconstienta, sunati imediat la 112.

Simptomele hipoglicemiei cuprind: piele palida si umeda, foame intensa, dezorientarem comportament agresiv si posibila inconstienta.

Ce trebuie sa faceti daca: victima este constienta si poate inghit, dati-i ceva de mancat sau de baut care contine zahar – de exemplu, suc de fructe, bomboane, bauturi nealcoolice sau zahar simplu – apoi duceti-o la spital.

Daca victima este inconstienta, sunati imediat la 112.

Daca victima este constienta si nusunteti sigur dac este hiper- sau hipoglicemica, dati-i ceva de mancat sau de bautcontinand zahar, de exemplu suc de fructe, bomboane, bauturi nealcoolice sau zahar simplu – apoi duceti-o la spital.

Daca victima este inconstienta, sunati imediat la 112.

Tratament

Tratamentul ambelor forme de diabet zaharat necesita ajustarea nivelului de insulina din organism si un control strict al alimentatiei si al efortului fizic. Acordand o atentie crescuta continutului si orarului meselor puteti minimaliza sau evita variatiile bruste ale glicemiei (nivelul glucozei din sange), care ar putea necesita modificari rapide ale dozelor de insulina.

Medicina conventionala

Daca aveti diabet de tip 1, este esential sa primiti insulina suplimentara de cel putin doua ori pe zi, pentru a sustine utilizarea de catre organism a glucozei din sange, Deoarece insulina este o proteina si este distrusa de enzimele digestive, ea nu poate fi luata oral. De aceea trebuie injectata direct in corp, la inervale stabilite. Desii unii diabetici utilizeaza o pompa automata care administreaza insulina dupa o schemaprestabilita, majoritatea medicilor recomanda injectiile directe.

Sa invatati sa va faceti injectiile singur sau copilului dumneavoastra poate sa vi se para, la inceput, partea cea mai descurajatoare din tratamentul tipului 1 de diabet, dar procesul devine rapid o rutina.

Majoritatea insulinei folosite azi este obtinuta sintetic, desi o parte deriva inca din hormoni de la animale. Medicatia se imparte in trei tipuri: cu actiune scurta (are efect in 30-40 de minute si dureaza 6 ore); cu actiune intermediara (are efect in 2-4 ore si dureaza pana la 24 de ore); cu actiune lunga (are efect in 6-8 ore si dureaza pana la 32 ore).

Fiecare plan de injectii este conceput pentru pacientul respectiv si este ajustat pentru a face fata unor evenimente cum sunt perioadele de stres, cresterea din adolescenta si perioada premenstruala a ciclului lunar la femei.

Prin monitorizarea propriului nivel de glucoza sangvina puteti supraveghea cererea fluctuanta de insulina a organismului dumneavoastra si va puteti ajuta medicul sa calculeze dozele cele mai potrivite de insulina. O tehnica de auto-monitorizare recurge la un aparat special care citeste nivelul glucozei sangvine dintr-o proba de sange aplicata pe o banda de hartie special tratata. O alta metoda utilizeaza fasii de hartie care isi modifica culoarea la contactul cu o picatura de sange, indicand nivelul glicemiei.

Pentru anumiti diabetici de tip 2, regimul si activitatea fizica sunt suficiente pentru a pastra boala sub control; altii necesita tratament medicamentos, care poate consta din insulina sau medicament hipoglicemiant oral, de exemplu tolbutamid, acetohexamid, glipizid, gliburid sau clorpropamid.

Daca luati vreunul dintre aceste medicamente pentru diabet de tip 2, intrebati-va medicul despre interactiunile posibile cu alte medicamente prescrise, printre carecloramfenicolul, fenilbutazona, oxifenilbutazona si clofibratul.

Mentinerea unei diete echilibrate este vitala in ambele tipuri de diabet, deci colaborati cu medicul dumneavoastra pentru a stabili un plan pentru dieta. Daca aveti diabet de tip 1, iar orarul dozelor de insulina este determinat de activitate si de dieta, cand si cat mancati este la fel de important ca si ce mancati.

De obicei, medicii recomanda trei mese mici si trei-patru gustari in fiecare zi pentru a mentine un echilibru adecvat intre glucoza si insulina din sange. Glucidele – mai ales unele tipuri de amidon si alti carbohidrati complecsi care elibereaza glucoza relativ lent in fluxul sangvin – trebuie sa alcatuiasca 50-60% din totalul aportului dumneavoastra caloric; proteinele trebuie sa reprezinte 20-25%; iar grasimile intre 20-30%.

Proportiile recomandate de glucide, proteine si grasimi pentru diabeticii de tip 2 sunt in esenta aceleasi, desi pacientii supraponderali sunt incurajati sa isi reduca aportul de grasimi si sa manance carbohidrati mai complecsi si fibre. Intrucat diabeticii de tip 2 nu sunt, de obicei, supusi unei scheme de dozare a insulinei, ei nu trebuie sa isi programeze mesele atat de strict. 

Un alt element crucial din programul zilnic al unui diabetic este efortul fizic, care poate ajuta diabeticii de tip 2 mai ales in reducerea excesului de greutate corporala. Pentru oricare dintre cele doua tipuri, efortul fizic poate, de asemenea, contribui la limitarea complicatiilor cardiovasculare ale bolii si poate oferi si reducerea stresului.

Totusi, diabeticii de tip 1 trebuie sa retina ca efortul scade nivelul glucozei sangvine. Pentru a preveni o criza de hipoglicemie planificati o gustare cu glucide cu aproximativ o jumatate de ora inainte de a incepe efortul si asigurati-va ca aveti ceva de mancare sau de baut daca incepeti sa simtiti simptomele hipoglicemiei. Pentru ambele tipuri de diabet, vorbiti cu medicul inainte de a incepe un program de exercitii fizice.

Este bine sa purtati un medalion sau o bratara S.O.S, care sa indice ca aveti diabet; aceasta ii va atentiona oe ceilalti asupra bolii dumneavoastra in cazul in care ati avea o criza hipoglicemica grava si nu ati putea sa va faceti inteles sau dacasunteti implicat intr-un accident sau in alta situatie in care aveti nevoie de ingrijiri medicale de urgenta.

Identificarea dumneavoastra ca diabetic este importanta deoarece crizele hipoglicemice pot ficonfundate cu betia, iar adeseori victimele nu sunt capabile sa isi poarte singure de grija. Fara un tratament prompt, hipoglicemia poate duce la coma sau convulsii.

Deoarece organismul dumneavoastra se afla sub un stres ridicat atunci cand sunteti bolnav  sau ranit, nivelul glucozei va trebui monitorizat de personalul medical care va va acorda ingrijirile de urgenta.

Medicina alternativa

Deoarece diabetul incorect tratat poate pune in pericol viata, nu trebuie sa va tratati niciodata afectiunea fara ajutorul unui medic si trebuie sa discutati intotdeauna cu atentie orice posibil tratament. Unele remedii alternative ofera variante de regim diabetic. Altele pun accent pe suplimentele vitaminice si minerale, prescriu plante pentru a restabili nivelul glucozei sangvine sau trateaza efectele secundare. Practicile de reducere a stresului pot, de asemenea, contribui la scaderea nivlului glucozei sangvine.

Acupunctura

Stimularea anumitor puncte poate ameliora durerea asociata cu neuropatia diabetica, stimuleaza sistemul imun si scade la minim complicatiile sistemului cardiovascular. Consultati un practician licentiat.

Plante chinezesti

Pentru ameliorarea anumitor simptome ale diabetului sunt utilizate frecvent preparate din plante chinezesti, printre care radacaina de ginseng (Panax gingseng); consultati un specialist pentru un plan detaliat de tratament.

Fitoterapie

Asigurati-va cu ajutorul unui specialist ca plantele sunt indicate afectiunii dumneavoastra. Retineti: daca aveti nevoie de insulina pentru controlul diabetului dumneavoastra, nu exista nici un inlocuitor vegetal pentru hormon.

Frunzele de afin (Vaccinium myrtillus) in decoct pot scadea nivelul glicemiei si contribuie la mentinerea sistemului vascular. Acest remediu poate, de asemenea, sa contribuie la impiedicarea hemoragiilor vaselor de sangvine ale ochiului daca apare retinopatia diabetica.

Intr-un studiu, diabeticii care au mancat biscuiti facuti din pulbere de brusture au avut o incidenta scazuta a hiperglicemiei dupa o masa cu fainoase. O crema continand ardei iute de Cayenne (Capsicum frutescens) poate calma durerea asociata neuropatiei periferice, un tip de neuropatie diabetica.

S-a demonstrat, prin studi clinice si experimentale, ca suplimentarea dietei cu seminte de schinduf (Trigonella foenum-graecum) reduce nivelurile insulinei si glucozei sangvine, scazand concomitent colesterolul din sange. Usturoiul (Allium sativum) poate scadea tensiunea arteriala, ca si nivelurile glicemiei si colesterolemiei.

Extractele de ginkgo (Ginkgo billoba) au fost folosite pentru a opti deteriorarea vederii pacientilor, prin mentinerea unui flux sangvin adecvat spre retina. Alte beneficii raportate ale ginkgo cuprind reducerea riscului de boli de inima, hipertensiune si nivel crescut de colesterol.

Ceapa (Allium cepa) poate elibera insulina pentru a contribui la metabolizarea si scaderea nivelului glucozei din sange. Acest efect a fost demonstrat si pentru exctractele de ceapa neprelucrata si pentru cele de ceapa fiarta. Ceapa este considerata benefica si in mentinerea unui sistem cardiovascular sanatos.

Stil de viata

 Prin teste de laborator s-a demonstrat ca exercitiul fizic creste in tesuturi nivelul de crom, pe care organismul il foloseste pentru a regla glucoza si colesterolul din sange. Pentru diabeticii de tip 1 s-a descoperit ca exercitiul fizic creste capacitatea organismului de a utilia insulina disponibila, astfel incat sunt necesare mai putine injectii de insulina. 

ATENTIE: Daca aveti diabet de tip 1, retineti ca efortul scade glucoza sangvina; mancati o gustare cu carbohidrati inainte de exercitii si mancati sau beti din nou daca simtiti semnalele de alarma alre unei crize de hipoglicemie.

DIbeticii de tip 2 care trebuie sa scada in greutate pot obtine beneficii prin exercitii fizice moderate. TOtusi, daca sunteti diabetic de tip 2 trebuie sa evitati ridicarea de haltere sau alte forme de exercitiu care implica impingerea sau tragererea de obiecte grele; aceste activitati cresc tensiunea arteriala si pot agrava orice probleme oculare provocate de diabet.

Daca sunteti diabetic, asigurati-va o buna si regulata ingrijire a dintilor si gingiilor; diabetul poate exacerba afectiunile gingiilor.

Medicina psihosomatica

Orice fel de tehnica ce va scadea nivelul de stres, de exemplu biofeedback-ul, meditatia, hipnoterapia sau alte tehnici de relaxare, poate contribui la scaderea necesarului dumneavoastra de insulina. 

Principii de ingrijire a piciorului

Daca sunteti diabetic, piciorul va este, ca sa zicem asa, calcaiul lui Ahile. Aceasta deoarece afectarea nervilor prin neuropatia diabetica poate diminua perceptia dureroasa si va permite micilor rani, cum sunt basicile, sa evolueze spre infectii grave inainte sa remarcati ca e ceva in neregula. Diabeticii trebuie sa isi examineze cu atentie picioarele in fiecare zi, cautand pete rosii, vanatai, taieturi, umflaturi sau orice semn de infectie. Atentie la pielea uscata, care poate crapa si permite invazia bacteriilor si ciupercilor. Taiati-va unghiile picioarelor in linie dreapta pentru a evita unghiile incarnate. Purtati pantofi confortabili si nu va expuneti picioarele riscului de ranire purtand sandale sau mergand cu picioarele goale.

Alimentatie si dieta

Unii practicieni sustin ca diabetul este o afectiune consecutiva stilurilor de viata occidentale, subliniind ca atunci cand oamenii din alte culturi isi abandoneaza alimentele naturale pentru o dieta din alimente rafinate si prelucrate, proportia diabetului incepe sa creasca. Dieta cu continut ridicat de glucide si fibre vegetale (dieta HCF high-carbohydrate and high-fibre diet) este o alternativa la planul conventional al dietei pentru diabetici.

Dieta HCF cere diabeticilor sa urmeze urmatoarele linii directoare pentru planificarea meselor lor: 70-75% glucide complexe, 15-20% proteine si numai 5-10% grasimi. Se sustine ca dieta HCF creste capacitatea insulinei de a promova glucoza din sange drept sursa de energie, imbunatateste nivelul de colesterol, reduce incidenta hiperglicemiei si hipoglicemiei si contribuie la scaderea in greutate pentru diabeticii de tip 2.

O varianta modificata a dietei HCF restrange si mai mult alimentele ce pot fi ingerate, dar creste cantitatea permisa de glucide complexe. Un studiu universitar a indicat ca o dieta cu continut ridicat de carbohidrati si fibre poate reduce necesitatile de insulina ale diabeticilor de tip 1 cu 30-40%, iar pentru diabeticii de tip 2 cu 75-100%. 

Diabeticii trebuie sa evite zaharul, intrucat acesta poate scadea toleranta organismului la glucoza si poate inrautati problemele circulatorii. Nutritionistii subliniaza, de asemenea, importanta anumitor alimente, vitamine si minerale, printre care urmatoarele:

Suplimentele de crom pot fi foarte utile persoanelor cu diabet. Cromul nu numai ca scade nivelul glucozei din sange si amelioreaza toleranta la glucoza, dar scade, de asemenea, nivelul inslulinei si ajuta la mentinerea unui nivel scazut al colesterolului in sange. 

Este demonstrat ca inozitolul, o vitamina din complexul B, ajuta la protejarea diabeticilor impotriva neuropatiei periferice prin ameliorarea amortelilor si furnicaturilor din maini si picioare. Totusi, intrucat inozitolul poate modifica nivelul glicemiei, consultati-va specialistul inainte de a incepe suplimentarea. Biotina, numita si vitamina H, poate imbunatati metabolismul gluozei la diabetici.

Vitamina B6 poate contribui la scaderea gravitatii neuropatiei diabetice si la reducerea necesarului de insulina la diabeticii de tip 2. Vitamina B12 poate contribui la tratamentul neuropatiei diabetice; injectiile pot sa se dovedeasca mai benefice decat dozele orale.

Diabeticii pot necesita suplimente de vitamina C pentru a compensa nivelul scazut al insulinei in sange, care participa in mod normal la absorbtia vitaminei de catre celule. Cantitatile adecvate de vitamina C ajuta organismul sa mentina un nivel normal de colesterol, sa combata infectia prin stimularea sistemului imun si sa previna cataracta.

Desii unii practicieni recomanda suplimentarea dietei dumneavoastra cu pana la 1 gram de vitamina C pe zi, trebuie sa va consultati specialistul pentru a va asigura ca aceste doze sunt neprimejdioase pentru dumneavoastra. Vitamina E poate contribui la limitarea afectarii sistemului vascular si la reglarea nivelului de colesterol.

Manganul ajuta organismul sa metabolizeze glucoza; diabeticii au adeseori un deficit important de mangan. Suplimentele de magneziu pot contribui la controlul retinopatiei diabetice si la reducerea posibilitatii afectarii cardiovasculare.

Zincul poate ajuta cresterea tolerantei la glucoza, iar potasiul poate imbunatati capacitatea unui diabetic de a utiliza insulina. Suplimentele de cupru pot contribui la ameliorarea conditiei cardiovasculare.

Bamele si mazarea pot ajuta la stabilizarea nivelului de glucoza sangvina si furnizeaza fibre in cardul unei diete cu continut ridicat de glucide complexe. Unele cercetari sugereaza ca scortisoara poate scadea necesitatile de insulina pentru diabeticii de tip 2; adaugand in alimente numai 1 lingurita la fiecare masa puteti ajuta reglarea glicemiei.

Prevenire

Datorita legaturii evidente dintre obezitate si diabetul de tip 2, in cazul in care sunteti supraponderal, va puteti reduce mult riscul de a face boala slabind. Aceasta este adevarat mai ales daca diabetul exista si la alti membri din familie.

Un program bun de exercitii fizice si o dieta echilibrata pot limita drastic efectele celor doua tipuri de diabet. Daca sunteti fumator, lasati-va de fumat; fumatul poate creste semnificativ riscul bolilor de inima, mai ales la diabetici.